Într-un alt articol am vorbit despre motivele pentru care stelele clipesc. Îl puteţi citi aici.

Să revenim asupra subiectului, discutând acum despre planete. Deşi stelele clipesc mai tot timpul, planetele sunt mai reţinute şi ne fac cu ochiul mai rar. De ce? Sunt prea mandre? Nu. Sunt mari.

Bine, comparându-le cu stelele, sunt mult mai mici. Dar, sunt mai aproape. Stelele, fiind departe le vedem ca puncte. Planetele, deşi mult mai mici decât stelele, sunt la distanţă incomparabil mai mica, astfel că le vedem pe cer ca mici discuri. Aceste discuri nu le vedem cu ochiul liber, dar e suficient un binoclu de teatru pentru a vedea discurile planetelor Venus sau Jupiter. Spuneam când vorbeam de clipirea stelelor, că acest fenomen apare datorită dimensiunii aparent punctuale a stelelor pe cer. Lumina e refractată în mod diferit de diverse pături atmosferice, iar imaginea lor îşi schimbă permanent poziţia aparentă pe cer. Schimbarea e minusculă, dar suficientă pentru a produce fenomenul de clipire.

Şi lumina venită de la planete e afectată de refracţia diferită a multitudinii de pături de aer atmosferic. Însă, planeta având suprafaţă aparentă, aceasta este suficient de mare încăt să medieze aceste mici schimbări de poziţie aparentă care se produc în timp. De aceea ni se pare că planetele nu clipesc.

Sunt şi cazuri în care putem observa fenomenul de scintilaţie şi la planete. Dar pentru asta e nevoie de o atmosferă foarte, foarte turbulentă. Fenomenul se va observa mai proeminent atunci când planeta se află în apropierea orizontului.

Alex Conu
www.jurnalcosmic.ro