Cam în fiecare deceniu apar diverse personaje care ne avertizează de o viitoare "aliniere planetară" care va aduce mult rău asupa Pământului, va destabiliza Sistemul Solar şi alte previziuni care mai de care mai înspăimântătoare. De exemplu, la finalul deceniului şapte al secolului trecut se scrisese o carte - "The Jupiter Effect" care prezicea sfârşitul lumii în 1983, din cauza unei alinieri planetare ce se întâmplă o dată într-un mileniu. Dacă s-ar fi întâmplat asta, eu nu mai eram azi să scriu acest articol.

Termenul aliniere poate fi înţeles în două moduri. Prima accepţiune ar fi aceea că dacă privim Sistemul Solar de deasupra (de deasupra polului nord al Soarelui, să zicem), planetele ar fi aşezate cuminţi pe o linie dreapta. Ar fi deci, coliniare. Daca ne-am uita pe cer, am putea vedea doar planeta Mercur, căci celelalte ar fi ascunse în spatele ei. Nu-i aşa că ar fi o privelişte de neuitat? Numai că asta e imposibil şi voi explica imediat de ce.

O altă accepţiune a termenului aliniere ne duce cu gândul la aşezarea planetelor pe cer pe o dreaptă imaginară. Practic planetele s-ar afla una deasupra celeilalte pe cer. Asta se poate. Şi nu numai că se poate; e mereu aşa. Cum planetele se află toate cam în acelaşi plan, denumit plan ecliptic, ele se află aproximativ pe o dreaptă atunci când le privim pe cer. Dar sunt distanţate între ele. Nu de această aliniere vom discuta în acest articol.

Să vedem cum stăm la geometria aliniamentelor planetare. Ca să fie clar: Planetele nu se pot aşeza pe o semidreaptă cu originea în Soare. De ce nu? Fiindcă ele nu se află chiar în acelaşi plan. Diferenţele nu sunt foarte mari, dar sunt suficiente pentru ca acest fenomen să fie imposibil. În loc de aliniere planetara, e corect să spunem grupare planetară sau mai lung, grupare a planetelor în aceeaşi zonă a cerului. Un alt termen pe care îl putem utiliza este conjuncţie multiplă.

Ultima conjuncţie multiplă notabilă a avut loc în anul 2000. S-a întâmplat ceva dubios cu Pământul atunci??? Cât de aliniate au fost planetele în 2000? Ei bine, distanţa unghiulară între planetele aflate la extremităţile grupării a fost de 25 de grade şi jumătate. E drum lung până la zero grade, nu? Cu toate acestea, a fost cea mai strânsă grupare planetară până în 2675.

Totusi, chiar e imposibil ca planetele să se alinieze perfect? Conform unui calcul probabilistic foarte riguros (nu are sens să intrăm în detalii), rezultă că planetele se pot alinia perfect o dată la 8,6 x 1046 ani. Sistemul Solar există de 4,6 x 109 ani şi va mai exista încă 4,6 x 109 ani. Deci, Sistemul Solar are o durată de viaţă de doar 1010 ani, adică 10 miliarde de ani. Conform calculului, planetele s-ar alinia o data la 86 urmat de 45 de zero-uri ani, un număr colosal. În concluzie, nu există nici o şansă ca planetele să fie perfect aliniate în cursul vieţii Sistemului nostru Solar.

Întodeauna când se întâmplă asemenea configuraţii planetare, presa e invadată de ştiri alarmiste referitoare la cutremure produse de apropierea planetelor în aceeşi zonă de cer. De ce s-ar întâmpla asta? Fiindcă, spun aşa-zişii savanţi de ziar, efectele mareice asupra Pământului ar creste de multe ori. Lucru uşor de contrazis. Cea mai apropiată planetă de Pământ, Venus, produce asupra noatră o maree care are doar 0,00005 din puterea mareelor lunare.

Cea mai mare planetă a Sistemului Solar, Jupiter produce o maree care atinge abia 0,000006 din valoarea mareei lunare. Dacă cifrele nu vă conving, să gândim empiric. Pământul există de aproape 5 miliarde de ani. În aceste 5 miliarde de ani, planetele s-au grupat de nenumărate ori în aceeaşi regiune de cer. Şi iată că viaţa s-a devoltat, civilizaţia a apărut şi noi ne ducem viaţa înainte.

Aşa că la următoarea configuraţie planetară interesantă, ieşiţi sub stele si admiraţi frumuseţea spectacolului ceresc. Şi uitaţi de alarmiştii din presă.

Alex Conu
www.jurnalcosmic.ro